ADN-ul rezidual – Poarta hiperdimensională către Transformare

Brendan D. Murphy, Global Freedom Movement

Acest articol, revizuit și actualizat, se referă la, și atinge un subiect al viitorului…dar, să începem cu începutul:

Ceea ce nu se cunoaște foarte bine despre cercetările științifice privind legătura minte-corp este faptul că încă de la începutul anilor 1940 au fost puse bazele cercetărilor în domeniul microbiologiei, pentru a se putea înțelege puterea sugestiei, intenției și credinței. În acest eseu vom analiza ceea ce înseamnă modificările „spontane” ale genomului uman, și transformările fiziologice și psiho-spirituale care, de cele mai multe ori, le însoțesc. Mai mult decât atât, vom analiza și conceptul de „intervenție conștientă sistematică” în propria noastră evoluție, sau re-scrierea ADN-ului „rezidual”, prin folosirea capacităților de transformare pe care sunetul/frecvența le generează determinând astfel redirecționarea conștiinței noastre la starea sa naturală de a fi, și către uniunea armonică universală. Este timpul pentru re-calibrarea noastră pe frecvențele Întregului, în abundență, pace și fericire…un drept al nostru la existență, un dar pe care actuala paradigmă mutantă în care trăim ni l-a furat.

E timpul să părăsim Matricea folosindu-ne de un „virus” produs de mintea noastră, evoluând cu viteza sunetului către o conștiință holistică.

Tot ceea ce nu este descifrat în ADN, înseamnă „Junk” (reziduu)

Așa după cum este cunoscut de către o mare parte a cititorilor, marea majoritate a „cifrului” ADN-ului uman nu este utilizată în codificarea/producerea proteinelor și enzimelor (este o non-codare), iar oamenii de știință nu (prea) au idee despre funcția pe care o îndeplinește această structură. Astfel, în înțelepciunea lor infinită, ei au numit-o ADN „neutilizabil”. Cât din ADN-ul nostru este nefolosit? Un procent cuprins între 95% și 98% (alte estimări sugerează chiar 99%)… iată cât de mare este acest „deșeu” produs de Natură! Din moment ce el nu este responsabil pentru constructul bazei structurii noastre fizice, scopul său a rămas (până de curând) un mister. Astăzi știm că o mare parte din ADN-ul „rezidual” este alcătuită din elemente genetice mobile (transpozoni și retrotranspozoni) sau „ADN mobil” ce poate re-scrie si activa/dezactiva anumite coduri genetice. Conform noilor observații, ADN-ul mobil alcătuiește mai mult de jumătate din numărul total de nucleotide ADN. [I]

La rândul ei, o altă mare parte a segmentelor proteice de non-codificare ale genomului cuprinde o succesiune de variabile-numerice în secvențe repetitive de perechi, denumite „ADN satelit”. Microbiologul William Brown consideră că, prin conformații structurale specifice, ADN-ul satelit interferează/comunică cu așa-numitul „Câmp Morfic”; aceste diverse conformații structurale rezonează pe frecvențe specifice cu Câmpul Morfic și, prin urmare, pot accesa diferite programe informaționale. Deoarece ADN-ul satelit este specific fiecărui individ, fiecare dintre noi formează un Tipar Morfogenetic distinct și, în același timp, unic. [ii]

Se pare că atât ADN-ul mobil cât și ADN-ul satelit interferează cu Câmpul Morfic, astfel fiind răspunzătoare de stările de „conștiință alterată” ale orcărui individ. Capacitatea ADN-ului satelit de a-și extinde numărul de secvențe repetitive înseamnă o creștere a capacității de purtător de informație a ADN-ului. Precum o antenă fractalică, ADN-ul interacționează cu vidul/eterul (termeni sinonimi în acest context cu Câmpul Punctului Zero sau Ordinea Implicită sau Spațiu-Timp), transmutând Energia Punctului-Zero, cea cu care este conectată Conștiința noastră. O interacțiune cât mai mare între ADN-ul nostru si Forțele de Torsiune și/sau Forțele Scalare ale Vidului echivalează cu o expansiune a Conștiinței (starea de Conștiință extinsă – n. tr.), în timp ce o interacțiune redusă echivalează cu o stare de Conștiință limitată. Astfel, „anumite aranjamente structurale ale ADN-ului pot conduce către starea de Conștiință conștientă.” [iii]

În anii ’90 ai secolului trecut, o echipă de lingviști, psihologi și filologi ruși condusă de Dr. Peter Gariaev a descoperit că codul genetic din ADN-ul „rezidual” urmează o gramatică uniformă și reguli de utilizare, practic identice cu cele ale limbajului uman. Se pare că „reziduul” a fost încărcat cu o inteligență ascunsă, un scop și o semnificație anume (perspectivă negată de Darwinismul fundamentalist). Această descoperire inovatoare a urmat descoperirii făcute în anul 1990 de către Jeff Delrow, care certifică faptul că cele patru nucleotide – A, T, G și C – ale ADN-ului formează, în mod inerent, structuri fractalice strâns legate de comunicarea noastră verbală. [iv] În cadrul segmentelor proteice de non-codificare ale ADN-ului, oamenii de știință au descoperit un număr mare de „secvențe repetitive nesfârșite, fără vreun sens aparent, și chiar și palindromuri (cuvinte sau fraze care pot fi citite în orice sens sau direcție).” [v]

Mai recent, în iunie 2014, cercetători de la Wyoming Institute Of Technology, în colaborare cu lingviști și filologi de la Bob Jones University din Carolina de Sud, au făcut descoperiri lingvistice şi mai convingătoare. Lingviştii de la B.J.U. au aprofundat traducerea segmentelor decodificate ale ADN-ului pe care cercetătorii de la W.I.T. le-au furnizat. Ei au descoperit că “limbajul” ADN-ului „rezidual” era identic cu vechiul limbaj aramaic…anumite secţiuni criptate ale acestuia conțineau versete ce se regăsesc în Biblie, în timp ce alte secţiuni conțineau chiar întregi citate biblice.

Gena umană PYGB (Phosporomylase Glycogen), un Transpozon non-codat, conține o secvență ce s-ar putea traduce în limbaj uman, astfel: „La sfârşitul zilei întâi, Dumnezeu a creat cerul și uscatul”. Această criptare reprezintă o uimitoare asemănare cu ceea ce este scris în Geneză (1:1): „La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul”. Gena Bmp3 conţine o secvență Retrotranspozon care se traduce prin bine-cunoscutul citat din Corintieni 1 (6:19): „Nu știți că trupul vostru este un templu al Duhului Sfânt, ce este în voi, şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu?! Nu aparţineţi vouă.” [Vi]

Aşadar, limbajul uman pare să fi apărut din structurile gramaticale și sintactice existente în cadrul propriului nostru ADN, în acel masiv „reziduu” al său…nici mai mult, nici mai puțin!  (notă: mai degrabă, omul a fost ajutat să-şi activeze aceste secvenţe responsabile pentru limbajul vorbit, mai ales după căderea Turnului Babel – o alegorie biblică a blocării limbajului unitar al umanităţii, urmată de separarea şi diferenţierea limbilor vorbite, în scopul dezbinării conştiinţei de grup/specie). Iată de ce nu există vreo legătură între ceea ce am învăţat la şcoală că a fost un fel de progresie liniară „naturală”, de la forma primitivă de comunicare pre-lingvistică a regnului animal la limbajul uman. De fapt, a fost un salt al comunicării, la nivel cuantic, provenit din eter/vid (eventual cu un „ajutor” extern). [Vii]

Grupul condus de Gariaev a cercetat fenomenul de putere a hipnozei și potenţialul pe care-l reprezintă abilităţile psihice umane sau, altfel spus, „hipercomunicarea”. Una dintre ipotezele de bază aduse de echipa condusă de Gariaev este că „genomul are o capacitate de cvasi-conștiință, astfel încât cuvintele ADN-ului produc și/sau contribuie la recunoașterea şi înţelegerea semanticii limbajului şi a frazelor semnificative.” [Viii]. Datorită faptului că structurile ADN perechi sunt atât de asemănătoare cu structura limbajului uman, putem să ne modificăm propriile noastre structuri genetice prin simpla utilizare a cuvintelor și a propozițiilor, așa cum a demonstrat un anume experiment. ADN-ul „va reacționa” întotdeauna atunci când este bombardat cu raze laser (şi chiar cu unde radio) modulate într-o secvenţă de limbaj uman, în cazul în care sunt utilizate frecvențele corespunzătoare. Din punct de vedere științific, acest lucru explică de ce afirmațiile, antrenamentul psihic auto-indus, hipnoza, alături de şi/sau împreună cu alte procedee şi tehnici asemănătoare pot avea efecte atât de puternice asupra oamenilor și corpurilor lor.” [Ix]

Unul dintre cele mai renumite cazurile de restructurare genetică prin hipnoză indusă a fost documentat la Spitalul Queen Victoria (West Sussex, Anglia), în anul 1951. Acest experiment a implicat vindecarea bolii Brocq, şi a fost realizat pe un adolescent. Pielea acestuia era uscată, dură, cu aspect reptiloid, era crăpată și sângera cu ușurință. Folosind terapia prin sugestie hipnotică, anestezistul Dr. Albert A. Mason (practicant al terapiilor prin hipnoză indusă) a remediat în decurs de numai câteva săptămâni starea adolescentului. La vremea respectivă tratamentul a fost considerat un miracol datorită faptului că boala Brocq este o boală genetică. Tratarea şi vindecarea ei înseamnă că Dr. Mason a reprogramat genele băiatului (într-un mod foarte eficient), tratament pe care oamenii de știință ai timpului „îl considerau” a fi imposibil. Pielea întărită a băiatului s-a desprins, căzând şi lăsând vederii carnea moale, sănătosă, care nu s-a mai degradat apoi niciodată.

Astăzi știm că utilizând lumina și sunetele pe frecvențele necesare/corecte (precum și cuvintele/afirmaţiile corecte) ne putem activa ADN-ul mobil pentru a „re-coda” anumite porțiuni ale genomului, realizând astfel o transformare fizică fundamentală la nivel biologic.

ADN-ul, Vortexurile si Câmpurile de Torsiune

Între anii 1984-1985 Gariaev a făcut o descoperire surprinzătoare: a descoperit că un eșantion de ADN pus într-un tub de testare, în vitro, a avut capacitatea de a atrage si de a sintetiza o rază laser de lumină coerentă creând o nouă dublă-spirală (un nou helix). Nu numai că a fost o descoperire neașteptată, o schimbare de paradigmă, dar, după ce proba de ADN și toate dispozitivele cu ajutorul cărora s-a făcut experimentul au fost îndepărtate, fotonii au rămas în forma de spirală nou creată ca și când ADN-ul era încă prezent. Acest experiment reuşit a fost numit „Efectul ADN-ului fantomă” și a demonstrat faptul că prin sintetizarea unei raze de lumină, chiar și în absența ADN-ului, o „nouă” structură de Câmp Scalar sau Câmp de Torsiune a fost extrasă/creată din Vid/Eter!

Efectul experimentului şi-a făcut simţită prezenţa timp de aproximativ 30 de zile, arătând că această nouă structură de Câmp prezintă o persistență și stabilitate remarcabile…chiar și după ce ADN-ul fantomă a fost descompus cu ajutorul azotului în stare gazoasă el şi-a re-structurat starea iniţială, într-o perioadă de timp de 5 până la 8 minute (Câmpurile de Torsiune sunt cunoscute a fi stabile și persistente). De asemenea, Gariaev și colaboratorii săi au specificat faptul că ” în timpul desfăşurării acestor experimente s-au observat, fiind şi înregistrate, unde sonore emise de moleculele ADN”…asta demonstreză faptul că ADN-ul nu numai că absoarbe și emite lumină (așa după cum se ştia), dar şi că el generează frecvențe radio și fononi (particule cu frecvenţe asemănătoare sunetelor).[x]

Principiul de funcționare a ADN-ului uman presupune modelarea frecvențelor de sunet și lumină…mai mult decât atât, el poate „deschide ferestre” în continuumul spațiu-timp „creând punți de legătură” în structura acestuia. Altfel spus, ADN-ul creează „vortexuri (portaluri) magnetizate” în această structură a spațiului, asemenea unui „tunel ce ocolește” spațiul și timpul, prin care informațiile pot fi transmise între zone complet diferite ale Universului. Prin aceste portaluri ADN-ul atrage aceste pachete de date și informații, transferându-le apoi conștiinței noastre.” [Xi]. Cei mai mulți dintre noi denumesc acest proces de transfer de date intuiție sau înțelegere profundă. Similar cu acest proces ar funcționa și memoria umană, din moment ce dovezile pe care le avem indică faptul că amintirile noastre nu sunt stocate în creier, ci în structurile câmpurilor spațio-temporale/eterice care învăluie corpul nostru fizic, așa-numitele „câmpuri aurice”. [Xii]

Diverși cercetători au dezvoltat teorii care susțin ipoteza că energia ocupă continuumul spațiul-timp sau eterul, responsabil pentru acele fenomene de răsucire/spiralare a energiei de torsiune. De asemenea, aceste „vortexuri sau portaluri magnetizate” mai pot fi definite ca „câmpuri de torsiune” sau „vârtejuri”. Un câmp de torsiune este un vortex de sine stătător în eter/timp-spațiu, ce poate produce efecte EM măsurabile, cum ar fi lumina. Datorită mișcării sale în formă de spirală, un vortex poate excita fotoni sau fotoni virtuali din structura eterului/continuumului spațiu-timp, iar energia statică de torsiune sau câmpurile scalare pot modela și stoca lumina, în cadrul acestei structuri (așa după cum vom vedea că se comportă și ADN-ul rezidual). [Xiii]

Sol Luckman, cel care a dezvoltat metoda Regenetics (vindecare și transformare prin utilizarea sunetelor), consideră că Qi/Prana/Orgone reprezintă Câmpuri de Torsiune ce se manifestă ca urmare a efectului produs de frecvențele luminii. În lucrarea sa, Vindecarea Conștientă , el descrie Energia de Torsiune ca fiind „Conștiința Creatoare Universală sau Energia Subspațiului (Eterul) care se autoexperimentează pe sine, în timp…”unde ale Vieții” ce interferează cu, și modifică Potențialul Transpozonilor ADN, forța motrice a evoluţiei conștiinței și fiziologiei umane.” [xiv]

Omul de știință căruia i se atribuie descoperirea acestei „a 5-a forțe” (torsiunea) este profesorul rus N.P. Mîșkin, la sfârșitul secolului al XIX-lea. [Xv] Apoi, în anul 1913, Dr. Elie Cartan, coleg cu Einstein, a fost primul cercetător care a denumit această a 5-a forță  drept „torsiune”, referindu-se la ea ca fiind „O mișcare de răsucire în Continuumul Spațiu-Timp”. Descoperirile sale, destul de importante, au fost practic umbrite de succesul și notorietatea teoriilor lui Einstein. În deceniul al 6-lea al secolului trecut (același deceniu în care Dr. James Watson și Francis Crick au descoperit structura elicoidală a ADN-ului), descoperirile omului de știință rus Dr. Nikolai A. Kozyrev (1908-1983) au certificat existența acestei energii, demonstrând că, asemenea timpului, aceasta prezintă o mișcare în formă de spirală (aceeași formă cu cea a spiralei ADN) [xvi] Numai într-un singur deceniu (1990-2000), oamenii de știință ruși au scris mii de lucrări pe această temă…mult mai recent, fizicianul Nassim Haramein (deținător al mai multor premii), împreună cu colegul său, Dr. Elizabeth A. Rauscher, au re-scris ecuațiile de Câmp ale lui Einstein, în care au inserat Efectele Coriolis și de Torsiune.

Câmpurile de Torsiune, Intenția, și Vindecarea

Dacă „sufletul” nostru este un câmp de torsiune/vortex în țesătura spațiului (sau o structură multiplă de vârtejuri, așa cum este descris de către clarvăzători și ocultiști), atunci Conștiința noastră trebuie să transceadă dispariției corpului fizic…asta înseamnă că ea este localizată în Eter/Vid/Spațiu-Timp/Punctul Zero, înainte ca noi să întrupăm un corp fizic. Aceasta este și perspectiva împărtășită de fizicianul Fred Alan Wolf, care se referă la vidul din spațiu ca fiind „casa sufletului”, locul din care s-a născut lumea materială. [xvii]

Oamenii de știință Ghenadi Shipov și Burkhard Heim au declarat că „Câmpurile de torsiune permit nu numai să reproducem toate „fenomenele” probate de așa-numita „știință a psihologiei”, dar, de asemenea, ele pot produce efecte ce nu au fost niciodată demonstrate de către psihologie.” [xviii] Această „forță transcendentală” nu este restricționată de vreuna dintre limitele impuse de continuumul spațiu-timp fizic (sub formă de unde scalare sau de torsiune, ea lucrează efectiv la o viteză ce depășește cu mult viteza luminii) și poate declanșa fenomenul de vindecare la distanță (bine documentat, și demonstrat de multe studii), precum și efecte psihokinetice pe distanțe relativ scurte.

Microbiologul Dr. Glen Rein a descoperit experimental că furia, frica și emoțiile similare acestora au puterea de a contracta o moleculă de ADN, comprimând-o. Pe de altă parte, stările emoționale pozitive, cum ar fi bucuria, recunoștința și iubirea decomprimă și determină moleculele ADN să se extindă/dilate.

Aceste efecte ar putea fi simțite de către orice individ ce s-ar afla pe o rază de până la o jumătate de milă distanță față de „expeditor”. [Xix] Cu câțiva ani în urmă, în Rusia, experimentele de influențare la distanță a subiecților umani au precedat concluziile studiilor lui Rein și au dovedit că direcționarea cu precizie a intenției-gând ar putea fi utilizată pentru a afecta starea psihică și conștiența unei ținte umane îndepărtate, precum și pentru a trimite mesaje telepatice. [xx]

Într-o altă serie de experimente, Dr. Rein a stabilit cu certitudine că acei oameni ce prezintă coerență și stabilitate ale ritmului cardiac pot comprima sau dilata, la voință,  mostre de ADN, altele decât cele extrase din corpurile lor, în timp ce aceia cu un ritm cardiac instabil nu au putut-o face. Mai mult decât atât, aceste experimente au arătat că doar a exprima iubirea nu a fost suficient pentru a modifica structura mostrelor ADN… a trebuit să fie prezentă intenția de a modifica structura. Un alt experiment, la care a participat vindecătorul rus Valerie Sadyrin, a replicat același efect. Sadyrin se afla în Rusia, la mii de kilometri depărtare față de sistemul experimental al lui Rein, localizat în California, [xxi] asta indicând faptul că deși energia coerentă a câmpului EM al inimii acționează local, în organism, mai prezintă și o componentă non-EM (de torsiune/scalară) ce acționează (și) non-local, în Eter/Vid/Spațiu-Timp/Punctul Zero. Așadar, ADN-ul este o „antenă de torsiune,” o „punte” de legătură între al nostru spațiu-timp biologic și Continuumul Spațiu-Timp sau Eter.

Astfel, cercetările lui Rein certifică faptul că câmpul de torsiune este direct conectat cu exprimarea stărilor emoționale, o caracteristică a vieții umane și, mai ales cu exprimarea iubirii necondiționate, cea care propulsează atât evoluția noastră individuală cât și cea colectivă. „Numai emoțiile bazate pe dragoste și iubire stimulează ADN-ul, determinând ca ARN-ul să transporte informația ce poate accesa codurile necesare vindecării.” Stările emoționale negative comprimă helixul ADN, „limitând sever accesul la informația genetică necesară pentru vindecare și evoluție”. [Xxii]

Continuare în partea a 2-a

Sursa articolului