KATHARA – Harta Universului văzută de civilizații extraterestre avansate…și originea Kabbalah – Partea I

Acest articol deschide o secțiune pe care am intitulat-o Kathara. Kathara, așa după cum veți vedea, reprezintă Matricea Primordială a Creației, Tiparul Originar (și Original) Energetic care stă la baza Creației Adevărate! Ceea ce se cunoaște drept reprezentarea schematică „Kabbalah” este un tipar „defazat”, care reprezintă o manipulare la nivel cuantic, energetic, a tiparului originar Kathara. Această „inginerie cuantică” a produs o alterare (un defazaj cuantic) care s-a tradus prin crearea unei matrici spațiu-timp „în oglindă”cu matricea spațiu-timp originară, cea în care (și) umanitatea a fost creată…așadar, s-a creat o „realitate-fantomă”. Această realitate-fantomă este conținută dar în același timp este (și) separată în/de tiparul originar Kathara. Efectele ulterioare pe care le-a produs această inginerie, efecte gen „Arborele Vieții”, „Oul Vieții”, „Florea Vieții”, „Cubul lui Metatron”, „Merkaba”, etc („realități Kabalistice”) sunt prezentate de către inițiatorii științei Kabbalah drept adevărul Creației. După cum se va vedea, „adevărul Kabbalah” este un adevăr (doar) al „realității-fantomă” în care și umanitatea (sau doar ea) a fost instruită să creadă…un adevăr fals, la urma-urmei!

Simțiți-vă liberi să comentați! 🙂

Cosmic Map as Seen by…Advanced ETs…and The Origin of Kabala

by Noel Huntley Ph.D., June, 2003

La prima vedere a graficului de mai sus, cititorul familiarizat cu Kabbalah (Cabala, Qabala) va recunoaște imediat asemănarea cu rețeaua Kathara.

Kabbalah a fost definită ca un sistem practic ezoteric, ocult, pentru extinderea și evoluția conștiinței. De asemenea, este menționată și în tradiția ocultă a vestului ca fiind tiparul care conține înțelepciunea strămoșilor și puterea Universului. Kabbalah este descrisă ca reprezentând o hartă a modului în care s-a format Universul și este o reprezentare simbolică a căii pe care Divinitatea a urmat-o în crearea Universului. Totodată este și o hartă a modului în care procesele Divine se manifestă în fiecare dintre noi, reprezentând modul prin care omul se întoarce către Divinitate.

Se prezintă viața, ca o explorare a sa, și este un mijloc de a ne apropia de Dumnezeu. Este numită și Arborele Vieții…reflectă energiile microcosmosului și cele ale macrocosmosului, și modul în care acestea există în fiecare dintre noi. Kabbalah are 10 sfere, fiecare sferă reprezentând câte un nivel de conștiință care se află în fiecare dintre noi. Aceste sfere sunt denumite Sefiroți.

Liniile care se intersectează sunt denumite căi de legătură și sunt 22 la număr…ele sunt asociate cu cele 22 de litere ale alfabetului ebraic. Kabbalah își are originea în misticismul evreiesc. Aceste sfere și căi de legătură constituie 32 de așa-numite căi de înțelepciune. Fiecare sferă conține forțele și abilitățile din fiecare dintre noi și oferă un sistem de măsură pentru trezirea conștiinței omului.

Dacă Kabbalah reprezintă calea prin care Universul și omul au fost create și dacă acest lucru este luat ad-litteram, vorbim despre un Plan. De fapt, forma originală a Kabbalah nu este una simbolică, ci este o reprezentare reală a Planului Divin care stă la baza întregii Creații. Este o reprezentare, în mod clar, deoarece fizica reală nu poate prezenta Planul Divin printr-o diagramă bidimensională.

O concluzie evidentă este că rețeaua Kathara stă la originea Kabbalah. Rețeaua Kathara este Matricea Divină sau modelul de bază din care provin toate izvoarele Creației, fie că este un gând, o particulă, un organism viu, o planetă, un Univers, etc. Cele 10 sfere (uneori 11) ale Kabbalah reprezintă, în mod clar, o denaturare a Rețelei 12-dimensionale Kathara.

Rețineți că eliminarea sferei D12 (cum e în cazul Kabbalah) reprezintă, făcând o analogie, eliminarea președintelui unei companii…adică entitatea conducătoare.

Cuvântul „Kathara” provine din KA – Lumina prin care Dumnezeu s-a exprimat sau o transmite; THA – Sunet (cel “care învăluie”, mai degrabă decât cel “care exprimă”) și RA – Duh.

Cum putem privi această rețea Kathara în raport cu viața și cosmosul? Atunci când privim către cer și vedem Cosmosul percepem doar refracții și reflecțiile 3D ale corpurilor cerești aflate în dimensiunile superioare; nu vedem spațiul dintre acestea (de fapt îl definim ca fiind vidul). De asemenea, nu percepem zonele de delimitare magnetică dintre aceste benzi/planuri dimensionale.

După cum se poate vedea, rețeaua Kathara este compusă din 12 dimensiuni (sfere) împărțite în 4 Universuri Armonice. Fiecare Univers Armonic are 3 dimensiuni: HU-1 primele 3 dimensiuni; HU-2 pentru următoarele 3 dimensiuni (4D, 5D, 6D); HU-3 dimensiunile 7D, 8D, 9D; HU-4 dimensiunile 10D, 11D, 12D. În 12D se modifică conștiința polarității (care funcționează pe bază de dualitate), în Unitate (funcționează în principal pe rezonanță și întreg).

Mai sus de 12D avem încă un Univers Armonic, în dimensiunile 13D, 14D, 15D. Acest lucru este reprezentat ca o matrice separată și este menționată ca Sunetul Primordial Cosmic sau Matricea de Lumină. Rețineți că forma rețelei Kathara prezintă o strucură fractalică până la cea mai înaltă configurație. Acești fractali sunt adevărate vortexuri de conștiință conținute în ei înșiși!

Evident, suprafața 2D a hârtiei nu poate prezenta o imagine reală a acestei structuri cosmice. Dar, ceea ce este tipic dimensiunilor înalte și fractalilor se poate reprezenta destul de eficient și în dimensiunile joase, cum este cea plană – 2D. De reținut este că există rețeaua Kathara, iar în interiorul ei, în centru, la intersecția săgeților 3 și 4, și 4 și 5 este matricea timpului. Zonele interioare delimitate de săgeți sunt numite Lumile Ecka Interioare.

Lumile Ecka primesc energiile care sunt apoi polarizate în matricea noastră (4) și matricea noastră paralelă (3). În cazul în care cititorul care posedă ceva cunoștințe este în căutarea Unității Complete în aceste Lumi Interioare, ei bine, acest lucru este mult mai complex: există polarități în polaritățile lumilor superioare.

Să detaliez puțin: imaginați-vă un balansoar cu o persoană A la un capăt și o persoană B la celălalt. Atunci când A se ridică, B coboară…și invers…și mișcarea continuă. A este opozabil cu B: o analogie pentru particule și antiparticule, Pământul și Pământul paralel, matricea noastră și matricea paralelă, etc. Exemplul balansoarului ilustrează o polaritate: punctul său de sprijin este punctul central și ca efect al mișcării sale avem o unitate a contrariilor – această unitate „conține” polaritatea unificată.

Să ne imaginăm o altă perspectivă: balansoarul inițial (cu A și B pe el) are dimensiuni mult mai mari, și un alt balansoar, mai mic, cu alte două persoane, C și D, pe partea opusă a sa (dedesubt). Avem 2 balansoare de două mărimi diferite (AB > CD), opuse unul celuilalt…rezultă, astfel, o polaritate într-o altă polaritate.

 A și B se pot considera „superiori” față de „opușii” lor C și D, ceea ce reprezintă o pre-judecată…de fapt, iată o altă polaritate. Poate fi corect să ne imaginăm această a doua polaritate (CD) ca fiind mai puțin polarizată decât prima (AB) pentru că balansoarul CD este mai scurt decât AB? Dacă da, atunci rezultă o amplitudine mai mică a frecvenței de oscilație (și o distanță mai mică între cei doi „poli”), iar caracteristicile opuse (diferite) ale lui C și D sunt mai puțin pronunțate decât cele ale primei polarități, dintre A și B.

De asemenea, valoarea polarității AB [măsurată în mijlocul balansoarului (punctul de sprijin) care asigură echilibrul (unitatea) dintre A și B] reprezintă acum valoarea polarității întregului sistem ABCD…asta indică în mod clar o polaritate mai scăzută, comparativ cu cea a sistemului inițial (AB). (Dintr-o perspectivă a fizicii mecanice, asta înseamnă “schimbarea centrului de greutate” al unui sistem compus din 2 corpuri cu mase diferite care formează o structură comună după ce, inițial, cele 2 corpuri erau separate – n. tr.).

În diagrama mare, în dreapta jos, se poate vedea că există polarități de conștiință mai jos de 12D…de la 12D în sus există Conștiința Unității.

Geometria tuturor structurilor (care includ planurile subiacente) este completă cu toate cele 12 sfere (centre de energie sau portaluri). Fiecare sferă (sau dimensiune superioară) include tot ceea ce există în planurile inferioare ei, la nivel holografic. Putem observa că atunci când cele 12 sfere nu sunt dispuse sau nu sunt aliniate în același plan geometric, nu poate exista negativitate.

Negativitatea este o polaritate disociantă, de tipul autor/victimă, iubire (obsesivă)/ură, etc – toate aceste stări emoționale reprezintă constrângeri, sunt dihotomice și creează polaritatea conștiinței. Cu toate acestea, pot exista polarități constructive atât sub 12D, cât și mai sus de acest nivel: particulă/anti-particulă, gravitație/antigravitație, masculin/feminin, electric/magnetic, etc.

Acum, aceste polarități pozitive din cadrul polarității par să continue până la nivelul Lumii Divine, din Kathara. Cititorul va observa că cele patru Sectoare (Cadrane) Veca formează o Kathara mare sau o matrice, și reprezintă Lumea Divină de Mijloc. Apoi, patru dintre „coridoare” alcătuiesc Spectrele Lumilor Superioare Divine. Există, de asemenea, Lumile Interioare, care reprezintă centrele unor matrici pereche…așa cum este matricea noastră și cea paralelă (cu ea).

Așadar, în toate rețelele Kathara „fractalii mari” înconjoară/învăluie „fractalii mai mici”…de exemplu, patru Sectoare Veca formează Lumea Divină de Mijloc, apoi, alte patru Sectoare Veca formează o Lume Superioară Divină și, în final, Lumea lui Dumnezeu.

Din nou, aceasta este doar o diagramă 2D și nu avem disponibile toate informațiile pe care aceste energii inter-dimensionale și inter-dependente le creează până la Nivelul Absolut  – Sursa.

Rezumând pentru actuala Ascensiune a umanității și luând în considerare exemplul balansoarului, am putea să ne imaginăm că Pământul este poziționat la unul dintre capetele acestuia. La mijlocul balansoarului (punctul de sprijin sau de echilibru) avem Pământul Interior sau Pământul de Mijloc. În mod evident, acesta nu are polaritatea (masculin/feminin, de exemplu) pe care Pământul nostru o are, și nici nu există „opusul” său (uneori denumit „paralel”), pe „cealaltă parte”. Astfel, ascensionăm “în Pământul Interior” și eliminăm prima polaritate.

Desigur, știm acum că acest prim Pământ Interior este un fractal mai mic înconjurat de unul mai mare. Prin urmare, Pământul Interior are o polaritate la acest prim nivel. Următoarea Ascensiune, în interiorul Pământului Interior, va elimina această a doua polaritate devenind, la rândul său, o parte din următorea polaritate (mai mare), și așa mai departe…există mai multe etape până la ultimul nivel. Acest lucru este logic, dar nu există vreo garanție că este sută la sută corect.

Revenind la rețeaua Kathara, putem observa că planeta Pământ este poziționată pe unul dintre Portalurile Stelare (SG). Asta înseamnă că Pământul este „ancorat” pe una dintre aceste coordonate importante, Portalul 3 (sfera SG 3), ceea ce îl face „atractiv” (din punct de vedere al poziției cosmice – n. tr.) pentru “Îngerii Căzuți”…la fel ca un imobil care este situat într-o zonă rezidențială. De asemenea, poziționarea Pământului face ca acesta șă reprezinte reperul central al misiunii de realiniere/regrupare cosmică.

Această misiune se numește Misiunea de Realiniere Cristică, al cărei scop este corectarea și re-crearea tiparului original al Matricei Divine Kathara care a suferit anumite distorsiuni acum cca 250 de milioane de ani, ca urmare a unui conflict major cu “Îngerii Căzuți”. Trebuie înțeles că acest Multivers este împărțit în secțiuni mult mai mici, comparativ cu ceea ce noi percepem și definim drept Univers(uri).

Portalurile sunt conexiuni inter-planetare și/sau inter-stelare…de exemplu, SG 3 (Pământul) este conectat cu Venus și sistemul stelar Alpha Centauri. Am arătat doar câteva dintre cele principale.

Să încercăm să construim un model pentru a ajuta cititorul să înțeleagă acest subiect destul de, sau foarte dificil. Imaginați-vă spațiul nostru și cosmosul ca fiind suprafața unei sfere; în mod precis, sfera aceasta va deveni o hipersferă. De fapt, aceasta este soluția (una dintre cele mai bune) teoriei relativității lui Einstein cu privire la forma Universului.  Noi îl vedem că este finit, dar fără margini.

În cazul în care cineva a ajuns destul de departe într-o anumită direcție în spațiu, ar putea călători în jurul hipersferei și ar reveni în punctul de plecare. Cu această imagine dimensionala redusă a sferei pe care am imaginat-o, am putem vedea găurile negre ca fiind niște găuri în/pe suprafața acesteia.

Acum, ne putem imagina, în interiorul sferei, foarte multe coridoare care o traversează și se intersectează la suprafața sa, în diferite puncte. Rețineți că suprafața ei acoperă distanțe mari de-a lungul unei galaxii, etc. Ne putem imagina că nenumăratele „coridoare” din interiorul ei se intersectează, formând „branșamente” mari și „branșamente” mai mici.

Aceste branșamente sunt „puncte de coordonare”, centri energetici, noduri, sau puncte de intersecție spațiu-timp…sau găuri albe, opusele găurilor negre.

Portalurile de la suprafață duc la aceste centre de coordonare ale spațiului-interior. Mai departe, imaginați-vă 12 dintre aceste mari „branșamente” sau centrii de energie perfect poziționate în interiorul sferei. Acum, trebuie să admitem că sursa tuturor acestor energii vine de dincolo (și din interior) de aceste centre și că cele 12 centre de coordonare constituie o Structură, sau rețeaua Kathara. Acesta este un șablon holografic de bază, care menține totul, într-o evoluție perpetuă.

Aceste centre reprezintă puncte în care se intersectează diferite linii temporale. Datorită naturii lor, acestea sunt, de asemenea, niște Portaluri Dimensionale sau chiar Porți Stelare. Porțile Stelare sunt inter-dimensionale (căi de acces între diferite dimensiuni – n. tr.). Portalurile Dimensionale reprezintă, de regulă, căi de acces în aceeași dimensiune.

Imaginați-vă acum că accesul prin aceste Porți Stelare (care pot fi accesate din/prin portalurile de suprafață ale dimensiunii 3D) generează o trecere instantanee în alte zone ale cosmosului, în interiorul sferei, și/sau în alte zone ale suprafeței sale. Acesta reprezintă un model foarte simplu, care demonstrează ca centrele de energie „acoperă” o vastă gamă de dimensiuni.

Ce sunt aceste „noduri” și intersecții? Cum relaționează ele cu Universul nostru cunoscut?

Trebuie să recunosc acum că Universul nostru este format din „cicluri, în cicluri”. Avem planete care orbitează stelele; sisteme stelare care orbiteaza alte stele; mai departe, aceste sisteme stelare mai mari și constelații orbitează alte centre cerești; într-un final, toate acestea se rotesc în jurul Centrului Galaxiei. Această rotație (completă) în jurul Centrului Galactic se repetă la diferite intervale de timp, iar aceste mișcări de rotație ale tuturor corpurilor celeste creează frecvențe.

Iată că avem o combinație complexă: o matrice în care frecvențele se repetă și își modifică combinațiile…o schimbare de modulație a frecvențelor, pe care o putem asemăna cu relaționările dintre formele geometrice. Această structură de intervale spațiu-timp în intervale de spațiu-timp formează un tipar (energetic) prin care se manifestă Matricea Divină. Este același tipar-șablon, identic cu cel al microscopicului tipar compus din 12 componente: ADN-ul (potențialul) uman.

Există linii de timp probabile și extensii ale acestora (la care unii se pot conecta), prin care se poate re-actualiza un trecut dorit sau crea un viitor dorit, permițând anumitor specii să evolueze în acest fel…călătorind de-a lungul acestor linii temporale care se intersectează, cum ar fi Porțile Stelare. Se poate schimba trecutul și/sau se poate modifica un viitor potențial manevrând și/sau ocolind linii temporale care nu reprezintă o realitate convenabilă, așa cum s-a întâmplat cu linia noastră temporală…în esență, ceea ce Misiunea de Realiniere Cristică va realiza, va fi imposibilitatea acestor intervenții pentru schimbarea realităților liniilor temporale, în dauna evoluției (cosmice).

Fac acum o paranteză pentru a aborda infiltrarea negativă care a dat naștere realității noastre actuale și circumstanțele care au stat la baza creării ei. Astfel, ne putem da seama de ce a fost modificată Kathara, în Kabbalah…după cum am menționat, sfera 12D a fost scoasă și, de asemenea, în multe reprezentări ale ei, și Poarta Stelară (Sfera) nr. 8 (care este de fapt Poarta Stelară Centrală către Matricea Timpului). O Matrice a Timpului determină schimbarea și evoluția…planetele aflate în stadii de evoluție în dimensiunile joase ascensionează în dimensiuni superioare…stelele (prin fenomenul Gaură Neagră) evoluează în dimensiuni superioare, etc.

În ceea ce ne privește pe noi, în urmă cu cca. 250 milioane de ani, facțiuni ale „Îngerilor Căzuți” aflate în conflict au creat modificări în structura Matricei Timpului din Matricea Divină a zonei noastre galactice. Acest lucru a dus la crearea unei reflecții dimensionale cu o frecvență de vibrație joasă, desprinsă din Matricea Timpului nostru real, într-un Spațiu-Timp separat. Această reflecție dimensională este cunoscută sub numele de Matricea Fantomă…o Matrice Gaură Neagră Locală care se descompune lent, fiind deconectată de la Sursă. În prezent, o altă matrice, Wesedak (vezi graficul), este suport genetic pentru Matricea Fantomă, în acest „proiect al încrucișării”.

Partea a II-a